ATLASUL POPPER

I. Luni, 5 iunie 1893 — Iarna australă din Calle Tucumán

În după-amiaza zilei de luni, 5 iunie 1893, când frigul umed de pe Río de la Plata coboară peste străzile pavate din centrul orașului Buenos Aires, servitorul urcă scările imobilului de pe Calle Tucumán nr. 359 (539) și bate la ușa apartamentului ocupat de inginerul Julius Popper. Nu îi răspunde nimeni. Când ușa este deschisă, bărbatul care timp de șapte ani ținuse cu sufletul la gură saloanele științifice, bursa, tribunalele și redacțiile capitalei argentiniene este găsit prăbușit pe covor, la marginea patului, învelit într-o pătură groasă și o mantie din blană de guanaco. Avea doar treizeci și cinci de ani și cinci luni.

Pe masa lui de lucru, printre compasuri, hărți hidrografice ale Antarcticii și devize pentru corabia Explorador (pregătită în radă împreună cu armatorul Juan Lavarello și cu naturalistul german Bruno Ansorge), stau aliniate exemplarele unei broșuri de 29 de pagini in-folio, tipărită pe hârtie filigranată la Compañía Sud-Americana de Billetes de Banco cu doar cincizeci și nouă de zile în urmă, la 7 aprilie 1893: ATLANTA. Proyecto para la fundación de un pueblo marítimo en la Tierra del Fuego. Pe ultima pagină, autorul lăsase tipărită o frază care sună astăzi ca un cifru testamentar: „Limitând această publicație la un număr restrâns de 6 exemplare...”

II. Autopsia oficială, zvonul otrăvii și cavoul împrumutat din Recoleta

A doua zi, pe 6 iunie 1893, medicul legist dr. Lorenzo Martínez semnează certificatul de deces păstrat în dosarul succesoral Sucesión de don Julio Popper (Archivo General de la Nación, Legajo 7644, P137): „congestión cerebral / síncope cardíaco” pe fondul unei epuizări nervoase și fizice extreme. Și totuși, la mai puțin de un an de la moarte, jurnalistul american John R. Spears (de la New York Sun, în volumul The Gold Diggings of Cape Horn, 1895, P058) consemnează zvonul care deja circula în tavernele din Punta Arenas și Buenos Aires: „It is believed that he was poisoned in Buenos Ayres by men whom he had offended in the south.”

Pe 7 iunie 1893, după un serviciu funerar catolic neobișnuit la biserica San Nicolás de Bari și discursurile rostite de Juan Carlos Belgrano (președintele Institutului Geografic Argentinian) și de scriitorul și deputatul francmason Lucio Vicente López (care va muri el însuși împușcat în duel optsprezece luni mai târziu!), sicriul lui Julius Popper este depus „temporar” în cavoul familiei Alfonso Ayerza din Cimitirul Recoleta. Decenii mai târziu, când cercetătorii vor deschide registrele cimitirului, rămășițele pământești ale „Regelui din Țara de Foc” dispăruseră fără urmă.

I. Calea Văcărești nr. 37, Școala din 1859 și Congresul Sionist de la Focșani (1881)

Pentru a înțelege cum a putut un tânăr de douăzeci și nouă de ani să cucerească în câteva luni elita din Buenos Aires și să deseneze orașe ideale la Capul Horn, trebuie să coborâm în Bucureștiul anului 1857, pe Calea Văcărești la numărul 37 și în prăvălia de anticariat de lângă Lipscani a tatălui său, Naftali C. Popper (1820–1891). Intelectual iluminist (maskil), ebraist și poliglot, Naftali Popper înființează în 1859 prima școală modernă israelito-română din București, editează primul periodic bilingv româno-idiș (Timpul / Di Zait), este inițiat alături de dr. Iuliu Barasch în loja masonică Înțelepții din Heliopolis, iar la 30–31 decembrie 1881 participă ca delegat al Bucureștiului la istoricul Congres Sionist de la Focșani (P138).

II. Paris (1875–1879), New Orleans (1883) și Havana (1884–1885)

Plecat la Paris în 1875, Iuliu Popper studiază la École Polytechnique și la École Nationale des Ponts et Chaussées, dar rămâne marcat de paradoxul Articolului 7 din Constituția României: deși se revendică pretutindeni drept român și își va boteza munții și râurile din Țara de Foc după Regele Carol I și Regina Carmen Sylva, juridic călătorește fără cetățenie politică. Între 1879 și 1885 străbate cinci continente: lucrează la Canalul de Suez, călătorește prin India, China, Japonia și Siberia, iar în 1883 îl regăsim la New Orleans, unde tipărește harta litografiată păstrată astăzi la Tulane University (P135) — primul document pe care îl semnează în spaniolă: „POR JULIO POPPER”. După ce elaborează la Havana (1884–1885) un plan modern de sistematizare urbană și portuară, debarcă în 1885 la Buenos Aires.

I. De la Magellan, FitzRoy și Darwin la Tratatul din 1881

Când Popper debarcă la Buenos Aires în 1885, interiorul Islei Grande de Tierra del Fuego era încă o pată albă pe hărțile Amiralității Britanice. La 1881, Argentina și Chile împărțiseră insula cu rigla pe hartă de-a lungul meridianului de 68°34' longitudine vestică, fără ca vreun explorator alb să o fi traversat de la nord la sud.

II. Secretul ascensiunii fulgerătoare: Logia Docente și filiera Mihanovich–Lavarello

Cum reușește un străin sosit de câteva luni să obțină finanțarea celor mai puternici oameni din Argentina? Arhiva noastră dezvăluie cele două rețele invizibile din spatele lui Popper: în primul rând, francmasoneria porteña (Logia Docente, P137), unde Popper devine frate de lojă cu vicepreședintele Carlos Pellegrini, cu ministrul de finanțe Wenceslao Pacheco, cu dr. José María Ramos Mejía (Venerabilul lojei și co-fondator al companiei sale aurifere!) și cu Lucio Vicente López. În al doilea rând, imperiul maritim dalmațian al lui Nicolás Mihanovich (Nikola Mihanović din Doli/Dubrovnik, P144–P145) și al familiei de armatori Lavarello, prin care Popper recrutează cei mai dârzi marinari și mineri croați din insulele Brač, Hvar și Pelješac — faimoșii „austriacos de Popper”.

I. Civilizația Selk'nam (Ona): Cele 39 de Haruwen și Ceremonia Hain

Timp de zece milenii, vânătorii de guanaco Selk'nam (Ona) au trăit în nordul Țării de Foc împărțiți în 39–40 de teritorii de clan (haruwen), păstrând echilibrul ecologic al stepei și bogăția spirituală a ceremoniei de inițiere Hain (documentată de Martin Gusinde și Anne Chapman alături de Lola Kiepja, P011).

II. Noiembrie 1886 la San Sebastián: Reconstituirea lui Popper vs. Masacrul lui Ramón Lista

În septembrie–decembrie 1886, Popper traversează insula de la Bahía Porvenir la Golful San Sebastián în fruntea a 18 oameni înarmați cu carabine Winchester. Analiza criminalistică a celor 4 fotografii secvențiale ale „bătăliei” de la San Sebastián (planșele 45–53 din albumele păstrate la București și Ushuaia) demonstrează, prin metoda lui Errol Morris, că scenele au fost regizate după încetarea focului: aparatul cu plăci de sticlă pe trepied necesita 2 secunde de nemișcare absolută, iar arcul și tolba de lângă cadavrul tânărului selk'nam au fost mutate estetic între cadre! În exact aceeași lună (25 noiembrie 1886), în același golf San Sebastián, expediția oficială a lui Ramón Lista (cu capelanul José Fagnano) ucidea 28 de arcași selk'nam într-o ambuscadă fără fotografii. Când Popper își prezintă albumul la 5 martie 1887 la Buenos Aires și îi scrie la 6 mai 1887 lui Lahovary la București, imaginea regizată devine simultan triumful său și blestemul său istoric.

I. Compañía Anónima Lavaderos de Oro del Sud (25 iulie 1887) și Brevetul nr. 520

Cu un capital subscris de elita politică din Buenos Aires (Bernardo de Irigoyen, Joaquín M. Cullen, Dr. José María Ramos Mejía, Carlos P. Lumb, Alfonso Ayerza), Popper construiește la El Páramo o fortăreață industrială: turn de veghe cu ambrazuri, linie Decauville, tunel submarin săpat la 7 metri sub nivelul fluxului și 4 Secerători electrice de aur (Cosechadoras de Oro, Patente N° 520) care recuperează 99,6% din aurul laminar fin. La Arroyo Beta (1889), cu doar 8 oameni și „călăreți de paie” (muñecos de paja) legați pe șei, pune pe fugă 70 de aurari clandestini chilieni.

II. Crahul Baring (1890), Monedele Tip A–E (1889) și Timbrul lui Rodolfo Soucup (1891)

Când Bursa din Buenos Aires se prăbușește în 1889–1890, Popper preia uzina în nume propriu, bate monede de aur de 1 gram și 5 grame (Tipurile A–B la El Páramo, Tipurile C–E la Monetăria din Buenos Aires, unde matrița Tipului E se sparge la a șasea piesă — P143!) și emite în 1891 timbrul de 10 centavos cu inițiala „P”.

I. Trei evrei din România redesenează harta Argentinei la 1890: Popper, Löwenthal și Schwarzfeld

În octombrie–decembrie 1889, în timp ce Popper se afla la Buenos Aires, un alt medic și savant evreu plecat din București, dr. Wilhelm Löwenthal, salvează cele 824 de familii de pe vaporul Weser la Moisés Ville și îi duce la Paris Baronului Maurice de Hirsch planul creării Jewish Colonization Association (JCA, 1891, capital 2.000.000 £). În volumul monumental al lui Dominique Frischer — Le Moïse des Amériques (P148, 182.677 cuvinte), numele lui Wilhelm Löwenthal apare de 36 de ori! Mai mult, la reuniunea fondatoare de la Paris din 20 august 1890 (P140), alături de Löwenthal și de istoricul bucureștean Elias Schwarzfeld stă Carlos E. Cullen — din aceeași familie cu președintele companiei lui Popper, Joaquín M. Cullen! Iar la 2 iunie 1895, confruntarea de la Paris dintre Theodor Herzl și Baronul de Hirsch va da naștere capitolului „Palestina sau Argentina?” din Der Judenstaat (1896, P139).

II. Conferința din 27 iulie 1891: Protestul cacicului Kaushal și tragedia lunii august 1891

La 27 iulie 1891, într-o întorsătură morală uluitoare, Popper rostește la IGA cel mai vehement discurs în apărarea indienilor Ona jefuiți de pământ de crescătorii de oi și transmite posterității vocea cacicului Kaushal. Chiar și dușmanul său, guvernatorul Mario Cornero, recunoaște oficial la 3 august 1891 (pct. 16, P073): „Nu am putut dovedi că dl Popper s-ar fi singularizat prin cruzime față de indieni.” Trei săptămâni mai târziu, în august 1891, în timp ce Popper îi trimite Regelui Carol I monedele sale de aur, fratele său Maxim Popper moare de tuberculoză la El Páramo la 23 de ani, iar tatăl său Naftali Popper se stinge la București.

I. Metropola Atlanta (7 aprilie 1893) și „Linia Popper” în Arbitrajul din 1977–1978

Rămas singur după pierderea tatălui și a fratelui său și confruntat cu invazia a 1.500 de căutători de aur clandestini la Bahía Sloggett în 1892, Popper se refugiază într-o viziune ingineresc-imperială grandioasă: la 7 aprilie 1893 tipărește proiectul metropolei Atlanta (pentru 50.000 de locuitori, cu docuri naturale pentru mareea de 12 metri, flotilă de remorchere care scurtează tranzitul de la 26 la 3 zile, sanatoriul „Hunyadi János” și o colonie penitenciară pe Isla de los Estados).

Patru ani și jumătate după moartea sa subită din 5 iunie 1893, un alt savant român, Emil Racoviță, trece pe lângă Țara de Foc la bordul navei Belgica (decembrie 1897 – ianuarie 1898, P128–P130), urmând spre Antarctica exact ruta Isla de los Estados → Shetland de Sud pe care o desenase Popper! Iar în 1977–1978, când Argentina și Chile ajung în pragul războiului pentru Canalul Beagle, Curtea Internațională de Arbitraj (P141) constată că atât numele „Mar Argentino”, cât și frontiera maritimă revendicată („the Popper line”, copiată de Francisco P. Moreno în 1901/1903) fuseseră desenate de mâna inginerului din București la 27 iulie 1891.